Sursa foto: Shutterstock.com
Eczema, cunoscută și sub denumirea de dermatită, este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, cu manifestări variabile precum uscăciune, roșeață, prurit și iritații recurente. Cea mai frecventă formă, dermatita atopică, apare încă din copilărie și este asociată cu o predispoziție genetică spre alergii (atopie).
Dermatita definește procesul inflamator de la nivel cutanat, în timp ce termenul „atopică” face referire la contextul imunitar și ereditar care favorizează apariția bolii. Deși nu este contagioasă, eczema poate afecta semnificativ confortul fizic și psihologic al celor care se confruntă cu ea.
În acest articol, vom discuta despre principalele tipuri de eczemă, cauzele care pot declanșa sau agrava simptomele, metodele de diagnostic și cele mai utilizate opțiuni de tratament – de la soluțiile naturiste cu efect calmant, până la terapii medicamentoase recomandate în formele cronice sau severe.
Cuprins:
Ce este eczema și care sunt principalele tipuri? - eczema atopică, de contact, seboreică, dishidrotică, nummulară și varicoasă
1. Eczema atopică (dermatita atopică)
2. Eczema de contact
3. Eczema seboreică
4. Eczema dishidrotică
5. Eczema nummulară
6. Eczema varicoasă (dermatita de stază)
Simptome și manifestări clinice ale dermatitei
Cauzele apariției eczemei și factori de risc implicați
Diagnosticarea și evaluarea eczemei
Principalele metode de tratament și îngrijire pentru eczeme (dermatite) de pe față, buze, gât, mâini, picioare, dintre degete și de pe tot corpul + Soluții și tratamente naturiste pentru eczeme
Tratamentul topic la adulți
Tratamentul oral
Tratamentele naturiste
Îngrijirea eczemei în funcție de localizare
Tratamente adjuvante utile în formele persistente
Prevenirea și gestionarea eczemelor în viața de zi cu zi
Ce este eczema și care sunt principalele tipuri? - eczema atopică, de contact, seboreică, dishidrotică, nummulară și varicoasă
Eczema se definește ca o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin zone uscate, înroșite și pruriginoase. Deși nu este transmisibilă, poate afecta semnificativ confortul și calitatea vieții. Există diverse tipuri de eczeme, fiecare având particularități și factori declanșatori specifici. Să le explorăm pe cele mai frecvente, pentru a înțelege mai bine specificul fiecăreia:
1. Eczema atopică (dermatita atopică)
Este cea mai întâlnită formă, afectând adesea copiii, dar persistă și la maturitate. Eczema atopică se remarcă prin pete roșii, inflamate, mai ales în pliurile pielii, prurit accentuat (în special nocturn) și piele uscată, cu tendință de descuamare. Această formă de dermatită atopică necesită o îngrijire specială și identificarea factorilor declanșatori.
2. Eczema de contact
Apare la contactul pielii cu substanțe iritante sau cu alergeni. Se distinge dermatita de contact iritativă (cauzată de substanțe chimice sau detergenți) și dermatita de contact alergică (o reacție la metale sau latex). Evitarea contactului cu aceste substanțe este esențială pentru prevenirea episoadelor acute.
3. Eczema seboreică
Afectează zonele bogate în glande sebacee, precum scalpul, fața și partea superioară a trunchiului. Se manifestă prin pete roșii, acoperite de scuame gălbui sau albicioase, însoțite de mâncărime și descuamare. Gestionarea eczemei seboreice implică adesea utilizarea unor șampoane și creme speciale. Astfel, pentru îngrijirea pielii afectate, poți opta pentru creme și unguente naturale, care pot ajuta la calmarea inflamației și la refacerea barierei cutanate.
4. Eczema dishidrotică
Se caracterizează prin vezicule mici și pruriginoase pe palme, tălpi și pe marginile degetelor. Simptomele sale includ vezicule pline cu lichid, prurit și senzație de arsură, precum și piele crăpată și descuamată în fazele ulterioare. Această formă, eczema dishidrotică, poate fi deosebit de inconfortabilă.
5. Eczema nummulară
Se manifestă prin leziuni circulare, cu aspect de monedă, pe piele. Simptomele pot fi recunoscute după pete rotunde, bine delimitate, mâncărime intensă și piele îngroșată, solzoasă în zona afectată. Eczema numulară necesită un diagnostic precis pentru a exclude alte afecțiuni similare.
6. Eczema varicoasă (dermatita de stază)
Apare la persoane cu probleme de circulație venoasă, mai ales la nivelul picioarelor. Se caracterizează prin piele roșie, inflamată pe gambe, prurit și durere, cu posibile ulcerații. Tratamentul eczemei varicoase se concentrează pe îmbunătățirea circulației și îngrijirea pielii afectate.
Simptome și manifestări clinice ale dermatitei
Dermatita atopică este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii, cu un impact direct asupra funcției de barieră cutanată. Pielea sănătoasă acționează ca un scut natural împotriva agenților iritanți, alergenilor și umezelii din atmosferă. Odată afectată de dermatita atopică, această funcție protectoare este compromisă, făcând loc sensibilizării și inflamației persistente. La baza mecanismului stă o mutație genetică ce alterează structura pielii, crescând susceptibilitatea la alergii, astm sau rinită alergică – principalele componente ale diatezei atopice.
Manifestările clinice ale eczemei variază în funcție de vârstă, tipul leziunilor și severitatea afecțiunii, dar cele mai frecvente simptome sunt:
-
Uscăciune excesivă a pielii, cu aspect solzos și rugos – o caracteristică definitorie ce necesită hidratare permanentă cu emolienți special formulați.
-
Prurit intens (mâncărime), adesea agravat noaptea, care determină scărpinat constant, amplificând inflamația și riscând suprainfectarea cu bacterii, precum Staphylococcus aureus.
-
Leziuni eritematoase (pete roșii) sau vezicule în faza acută, cu posibile cruste sau fisuri, ce pot apărea în funcție de stadiul și forma eczemei.
-
Modificări de pigmentație – hiperpigmentare sau hipopigmentare post-inflamatorie, mai frecvente în formele cronice și la pielea de fototip mai închis.
-
Lichenificare – îngroșarea și accentuarea desenului pielii, consecință a inflamației cronice și a traumatismului repetat prin scărpinare.
Localizarea leziunilor variază în funcție de vârstă:
-
La sugari: afectează predominant obrajii, fruntea, scalpul și trunchiul;
-
La copiii mici: se observă frecvent în zonele de flexie – coate, genunchi, glezne;
-
La adulți: sunt vizate în special mâinile, fața (pleoapele, gâtul), zona poplitee și fosele cubitale.
Cauzele apariției eczemei și factori de risc implicați
După cum am menționat, o piele sănătoasă acționează ca o barieră naturală împotriva factorilor agresivi din mediul înconjurător – bacterii, alergeni, iritanți sau umiditate crescută. În cazul dermatitei atopice, această funcție de protecție este afectată din cauza unei predispoziții genetice, în special a mutației genei care codifică filagrina – o proteină esențială pentru menținerea integrității stratului cornos. Astfel, pielea devine mai permeabilă și mai sensibilă la agresiuni externe, favorizând inflamația cronică.
Cel mai important factor de risc în apariția dermatitei atopice este istoricul familial. Dacă în familie există cazuri de alergii, astm sau rinită alergică, riscul de a dezvolta această afecțiune cutanată este semnificativ crescut. Practic, eczema este rezultatul unui cumul de factori, în care componenta genetică interacționează direct cu mediul extern.
La bebeluși și copii mici, dermatita atopică poate fi declanșată sau agravată de diverși factori de mediu. Printre cei mai frecvent implicați se numără poluarea aerului, fumatul pasiv, acarienii din praf, mucegaiul din locuințe, polenul, părul animalelor sau variațiile bruște de temperatură și umiditate. De asemenea, o sensibilizare alergică precoce la alimente precum laptele de vacă, ouăle, arahidele sau peștele poate contribui la apariția simptomelor specifice dermatitei.
Nu trebuie ignorată nici influența rutinei de igienă: spălarea excesivă a pielii, utilizarea produselor de îngrijire cu potențial iritant (săpunuri agresive, parfumuri, detergenți neadecvați) sau frecvența mare a băilor fierbinți pot deteriora suplimentar bariera cutanată deja vulnerabilă.
Așadar, dermatita atopica nu are o cauză unică, ci este rezultatul unei interacțiuni complexe între vulnerabilitatea genetică și factorii externi.
Diagnosticarea și evaluarea eczemei
Diagnosticarea dermatitei atopice se face, în cele mai multe cazuri, prin examinare clinică, fără a fi necesare analize de sânge. Medicul va evalua aspectul leziunilor cutanate și va analiza istoricul familial al pacientului, mai ales dacă în familie există antecedente de boli atopice, precum eczeme, astm sau rinite alergice. Leziunile tipice – zone uscate, roșii, cu mâncărime intensă – localizate frecvent pe obraji, pliurile coatelor, genunchi sau mâini, pot fi suficiente pentru stabilirea unui diagnostic de dermatită atopică.
În cazul sugarilor și copiilor mici, dermatologul sau pediatrul va corela manifestările cutanate cu eventuale modificări recente în alimentație, expunerea la factori iritanți (detergenți, produse cosmetice), schimbări climatice sau episoade de boală. Părinții pot sprijini procesul diagnostic furnizând informații despre alimentele introduse recent și eventuale reacții după consum.
În unele cazuri, medicul poate recomanda consult alergologic pentru o evaluare detaliată a sensibilizărilor. Testele cutanate (patch sau prick test) sunt utile în special la copiii cu vârsta de peste 1-3 ani, când reactivitatea imunologică este mai clară. Alergenii frecvent testați includ proteine din lapte de vacă, ou, grâu, arahide, pește, praf de casă sau polen. În aceste teste, substanțele alergenice sunt aplicate pe pielea pacientului, iar reacțiile sunt monitorizate de medic în decurs de 24-72 de ore.
Biopsia cutanată nu este utilizată de rutină, dar poate fi indicată în cazurile atipice sau când trebuie excluse alte afecțiuni, precum psoriazisul sau infecțiile micotice. De asemenea, în formele cronice, medicii pot utiliza scoruri de evaluare precum SCORAD sau EASI pentru a cuantifica severitatea leziunilor și pentru a urmări evoluția sub tratament.
În diagnostic, este esențială diferențierea dermatitei atopice de alte forme de dermatită (de contact, seboreică), dar și de alte boli dermatologice cu simptomatologie asemănătoare. Astfel, o examinare completă, corelată cu istoricul pacientului și eventualele teste suplimentare, permite stabilirea unui diagnostic clar și alegerea unui plan de tratament adecvat.
Principalele metode de tratament și îngrijire pentru eczeme (dermatite) de pe față, buze, gât, mâini, picioare, dintre degete și de pe tot corpul + Soluții și tratamente naturiste pentru eczeme
Tratamentul eczemelor variază în funcție de localizare, severitate și tipul clinic al afecțiunii. Abordarea terapeutică trebuie să fie adaptată individual, combinând strategii farmacologice cu îngrijire locală și, în anumite cazuri, soluții complementare naturiste.
Tratamentul topic la adulți
În majoritatea cazurilor, prima linie de tratament este cea locală. Emolienții rămân esențiali în orice formă de eczemă. Aplicarea lor frecventă contribuie la refacerea barierei cutanate și previne uscăciunea, un factor agravant în toate formele eczemei. Este recomandată utilizarea cremelor grase, fără parfum și alcool, imediat după baie, pe pielea ușor umedă.
Corticosteroizii topici sunt indicați în puseele inflamatorii acute, iar potența acestora se va alege în funcție de zona afectată și severitate. Zonele sensibile (față, pliuri) necesită steroizi cu potență redusă, în timp ce zonele cronice pot necesita formule mai concentrate. Se recomandă pauze terapeutice pentru a preveni atrofia cutanată.
Inhibitorii de calcineurină (tacrolimus, pimecrolimus) pot fi utilizați ca alternativă la corticosteroizi, în special pentru utilizare prelungită, pe zone sensibile.
Tratamentul oral
Antihistaminicele pot fi utilizate pentru reducerea pruritului, mai ales în formele cu componentă alergică. Cele non-sedative sunt preferate pe timpul zilei, iar cele sedative pot fi administrate seara, pentru a reduce pruritul nocturn și a îmbunătăți calitatea somnului.
În formele severe sau refractare, se pot indica imunosupresoare sistemice (ciclosporină, metotrexat, azatioprină) sau terapii biologice, precum dupilumab, în dermatita atopică moderată sau severă, cu indicație clară și monitorizare specializată.
Tratamentele naturiste
Trecând de terapia medicamentoasă, tratamentele naturiste pot aduce beneficii reale în reducerea simptomelor și susținerea regenerării cutanate. Acestea nu înlocuiesc medicația prescrisă, dar pot completa eficient rutina zilnică de îngrijire, mai ales în formele ușoare sau în perioadele de remisiune:
-
Uleiul de cocos: recunoscut pentru acțiunea sa antibacteriană și emolientă, ajută la calmarea pielii iritate, prevenind suprainfectarea zonelor afectate.
-
Băile cu ovăz coloidal: au un efect calmant și hidratant, reducând mâncărimea și inflamația. Sunt recomandate mai ales în puseele acute, pentru ameliorarea disconfortului.
-
Comprese cu mușețel: datorită proprietăților antiinflamatorii și antiseptice, pot fi aplicate local pentru reducerea roșeții și a iritației.
-
Gelul de aloe vera: sprijină vindecarea țesutului cutanat, are efect răcoritor și ajută la regenerarea pielii afectate.
-
Uleiuri esențiale (lavandă, arbore de ceai): pot contribui la combaterea pruritului și inflamației, dar trebuie folosite strict diluate și doar cu aviz medical, pentru a evita iritațiile sau reacțiile alergice.
-
Ceaiurile din plante cu efecte antiinflamatoare, precum mușețelul, urzica sau rooibosul, pot susține din interior organismul în procesul de calmare a reacțiilor cutanate. Acestea pot fi consumate regulat sau utilizate extern sub formă de infuzie aplicată local, ca adjuvant în episoadele acute de eczemă.
Îngrijirea eczemei în funcție de localizare
Pentru rezultate optime, rutina de îngrijire trebuie adaptată zonelor afectate, ținând cont de particularitățile anatomice și de expunerea la factori iritanți.
-
Mâinile: sunt frecvent expuse substanțelor agresive. Se recomandă utilizarea de creme cu barieră lipidică, aplicate după fiecare spălare, precum și purtarea mănușilor de protecție în timpul activităților casnice. Săpunurile trebuie înlocuite cu produse blânde, fără surfactanți sau parfum.
-
Față și gât: aceste zone necesită produse hipoalergenice, neiritante. În pusee, se pot folosi corticosteroizi topici de potență mică, în asociere cu emolienți non-comedogenici și fotoprotecție zilnică.
-
Picioare și spații interdigitale: este esențială menținerea unei bune igiene, uscarea atentă după baie, utilizarea de pudre absorbante și antifungice, dacă există risc de suprainfecție. Crema antiinflamatoare trebuie aplicată cu regularitate pe zonele afectate.
Tratamente adjuvante utile în formele persistente
-
Fototerapia (UVB narrow-band): indicată pacienților cu eczeme cronice, extinse sau refractare la tratamente topice, sub supraveghere dermatologică.
-
Consilierea psihologică: recomandată mai ales în cazul eczemelor cronice cu impact emoțional semnificativ, cum ar fi anxietatea legată de aspectul pielii sau somnul afectat de prurit.
-
Modificarea stilului de viață: adoptarea unei alimentații echilibrate, antiinflamatoare, reducerea stresului prin tehnici de relaxare (ex. yoga, meditație) și menținerea unei hidratări adecvate sunt pași esențiali în gestionarea eczemei pe termen lung.
Prevenirea și gestionarea eczemelor în viața de zi cu zi
Sursa foto: Shutterstock.com
Menținerea pielii hidratate, evitarea factorilor declanșatori și ajustarea rutinei zilnice pot reduce semnificativ severitatea și frecvența episoadelor de eczemă. Iată ce poți face:
-
Hidratează corect pielea, zilnic
Aplică emolienți de cel puțin două ori pe zi, în special după baie, pentru a sigila umiditatea. Alege produse fără parfum, coloranți sau alcool. În cazul copiilor, aplicarea cremelor grase poate preveni iritațiile, dar este recomandat să discuți cu un medic dermatolog. -
Identifică și evită factorii care agravează eczema
Printre cei mai frecvenți: transpirația excesivă, stresul, detergenții, săpunurile dure, polenul, praful, lâna și alimentele alergene. În cazul copiilor, ouăle, laptele, soia și grâul pot declanșa reacții. Cere sfatul medicului pentru a evalua posibilele alergii. -
Limitează timpul petrecut în baie
Durata ideală este de 10–15 minute, în apă călduță, nu fierbinte. Evită săpunurile agresive sau antibacteriene, care distrug bariera naturală a pielii. -
Uscarea pielii trebuie făcută cu blândețe
Tamponează pielea cu un prosop moale, nu freca. Aplică imediat o cremă hidratantă, cât pielea este încă umedă, pentru a fixa hidratarea. -
Evită expunerea la factori iritanți
Aerul uscat, temperaturile extreme și produsele parfumate pot agrava eczema. Evită băile spumante și materialele sintetice sau iritante. -
Poartă haine potrivite
Bumbacul este ideal pentru pielea sensibilă. Evită lâna și materialele aspre. Asigură-te că îmbrăcămintea este lejeră și nu freacă zonele afectate. -
Folosește un umidificator în casă
Menținerea unei umidități optime în aer reduce uscăciunea pielii, în special în sezonul rece sau în locuințele încălzite excesiv.
Prin aplicarea acestor măsuri, poți ține sub control simptomele eczemei și preveni recurențele, contribuind la sănătatea și confortul pielii în fiecare zi.
În final, ascultă-ți pielea: ea este primul semnal când ceva nu este în regulă. Eczema nu este doar o afecțiune de suprafață, ci reflectă dezechilibre mai profunde în organism. Dacă apar mâncărimi, roșeață, zone uscate sau iritații persistente, nu amâna consultul dermatologic. Un plan de tratament corect, adaptat tipului de eczemă și nevoilor tale, te poate ajuta să reduci simptomele și să previi recidivele. Observă, acționează și îngrijește-te consecvent – pentru o piele mai sănătoasă, zi după zi!
Referințe:
-
Ring, Johannes, Atopic Dermatitis: Eczema. Germany: Springer International Publishing, (n.d.);
-
Handbook of Atopic Eczema, Germany: Springer Berlin Heidelberg, 2013;
-
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9998-eczema;
-
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atopic-dermatitis-eczema/symptoms-causes/syc-20353273;
